Laura (1944)

Bărbații o adoră. Femeile o admiră. Cu toate acestea, nu tânăra și atrăgătoarea creatoare de modă Laura Hunt (Gene Tierney) este cea care ocupă locul central în acest film, dupa cum în această ipostază nu se găsesc nici mondena și distanta ei prietenă Ann (Judith Anderson); admirabilul ei duplicitar Shelby (Vincent Price) sau pragmaticul detectiv Mark McPherson (Dana Andrews) care, anchetându-i moartea, ajunge să se îndrăgostească de moartea ei. Personajul cu adevărat fascinant este, în schimb, autorul/crainicul de radio Waldo Lydecker (Clifton Webb); vicios și mieros, el o adoptă pe Laura ca protejata sa, o face faimoasă și se agață de viața ei asemenea unui păianjen care a prins-o în plasă. Dacă filmul lui Otto Preminger incită prin stridentul amestec de stiluri – film noir, psihodramă, melodramă și thriller -, în scurtele sale momente de portretizare a personajelor el devine de-a dreptul monumental. De reținut scena în care Ann îi explică Laurei de ce ar trebui ca Shelby să fie al ei, sau întâlnirea romantică de la secția de poliție unde, stingând lumina de anchetă orbitoare, Mark observă adevărata strălucire a Laurei. Însa, mai presus de toate, rămâne tactul perfid al lui Lydecker în momentul în care o acuzp pe Laura de greșelile lui Shelby. Acesta nu se mulțumește sa îi vegheze toate momentele vieții, pur și simplu le trăiește pentru ea, fiind probabil primul exemplu de bărbat în istoria cinematografiei clasice care își dorețte să devină femeie. (Murray Pomerance, profesor, director departamentul sociologie la Ryerson University, autor, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)